PRIMARIA COMUNEI DOBA JUDETUL SATU MARE

PREZENTARE LOCALA

        Prezentare generala
    Comuna Doba, este  plasata in Transilvania, in vestul judetului Satu Mare, avand vecini R.Ungaria la NV, comuna Moftin la SV, comuna Terebesti la S, Satmarel la E si comuna Vetis la NE. Orasele intre care localitatea este intercalata sunt Satu Mare (15 km) si Carei.
    Pe fondul climatului temperat continental moderat, comuna Doba se afla sub influenta maselor de aer vestice (oceanice), umede si cu variatii termice moderate ale temperaturii aerului intre vara si iarna.
Este formata din satele Doba, Boghis, Dacia, Paulian si Traian.
    Localitatea de resedinta – Doba – se afla la 47°45' lat. N si 22°42' long. E.
Artera hidrografica principala ce strabate partea de sud a teritoriului comunal de la est la vest, apoi spre nord-vest, este paraul Homorod.
    Teritoriul comunei face parte din unitatea de relief a Campiei Somesului.
    Comuna Doba dispune de o retea de cai de comunicatie diversificata formata din drumuri judetene, drumuri comunale, strazi. Comuna noastra este strabatuta de DN 19, drum ce trece prin satele Doba, Paulian, facand legatura intre orasele Satu Mare – Carei. Drumurile comunale au o lungime totala de 8.5 km din care: Doba – Boghis de 5 km; Boghis - Traian de 0.5 km;  Dacia de 3 km. Drumurile comunale sunt construite din balast si pamant. Reteaua de strazi din satele componente are o lungime de aproximativ 21.8 km, pe sate se prezinta astfel: satul Doba – 6.6 km; Boghis – 6 km, Traian – 2.4 km; Paulian – 5.2 km, Dacia –1.6 km. Strazile sunt intr-o stare necorespunzatoare fiind noroioase, cu gropi si denivelari necesitand lucrari de intretinere si modernizare.
    Referitor la gospodaria comunala precizam ca in satul Doba exista retea de apa pe o lungime de 5.1 km introdusa in 238 locuinte, in satul Boghis 4.2 km introdusa in 159 locuinte, in satul Paulian 2.2 km introdusa in 134 locuinte si in satul Dacia o lugime de 1.2 km, iar in satul Traian nu exista retea de apa dar exista studiu de fezabilitate, lungimea retelei de apa prevazuta a se executa este de 2.4 km, valoarea investitiei prevazuta este de 2.5 miliarde ROL.
    Teritorial, comuna apartine in totalitate Campiei Somesului, in fapt o campie aluviala recenta a Somesului care a depus masiv, procesul de aluvionare fiind stimulat de miscarile neotectonice de afundare a vechiului Bazin Panomic.
Acumularea recenta impusa de divagarea albiilor a creat o campie aparent neteda, fragmentata de cateva vai cu regim hidrologic temporar, meandre parasite si canale de desecare, avand aspect monoton si inaltimi absolute de 115 – 120 m (de ex. in punctele geodezice Traian – 119.9 m, la nord de localitatea Traian, Campul Boghis – 114.0 m, la vest de localitatea cu acelasi nume).
    Vegetatia naturala se incadreaza zonal, unitatii de silvostepa, asociatiile naturale fiind inlocuite in cea mai mare parte de culturi agricole, alaturi de care apare azonal, vegetatia hidrofila. Padurile sunt reprezentate doar de doua suprafete forestiere – Padurea Cherties – situata la NE de localitatea Doba (constituita predominant din stejar) si alta, cu aceeasi constitutie, la SE de aceeasi localitate.
    Predomina solurile podzolice argiloiluviale, pseudogleice si pseudogleizate, luvosoluri si stagnosoluri albice (luvosoluri albic stagnice), pe alocuri soluri hidromorfe si nisipoase, acestea din urma sarace in humus. Pe locul vechilor albii parasite, cu nivelul apelor freatice de suprafata s-au format hidromorfe (hidrosoluri) si de lacovisti (gleisoluri), ca si soluri saraturate (halomorfe). Utilizarea terenurilor este destinata aproape exhaustiv culturilor agricole si fanetelor. Terenurile viticole si pomicole sunt raspandite punctual in apropierea localitatilor.

        Scurt Istoric
    Doba este o mica localitate din apropierea Somesului. Numele il gasim in inscrisuri in secolul XIV sub forma "Balkan-Dob" iar in 1241, in urma unei navaliri tatare, satul a fost pustiit. Regele Istvan V a donat localitatea cu toate pamanturile familiei Apor, familie considerata ca fiind intemeietoarea satului.
Nunele de origine nu-l stim exact, pentru ca din documente reiese ca in jur de anii 1300 se numea „Homoród-dob”. In anii 1400-1500 se aminteste ca "Kraszna-dob". Au fost vremuri cand "Szamos-dob" sau "Balkán-dob" se numea. Referitor la acestea denumiri inscrisurile din anii 1700 ne dau dovada. Numele definitiv la castigat in 1711, pe vremea pacii satmarene, cand a primit denumirea definitiva de "Szamosdob" (Doba).
    Doba acum este pe a treia vatra, pentru prima data era in apropierea Homorodului, de aici din cauza ploilor au fost nevoiti de multe ori sa i-si paraseasca locuintele oameni din sat. Oameni aici au avut doi dusmani: apa si epidemiile frecvente, care au cerut multe suflete. Din datele din anii 1200 reiese ca din 675 de persoane, au ramas doar 15 barbati si 18 femei. Copii nici nu aminteste, fiind-ca epidemiile a omorat toti copii. Cel de al doilea dusman apa, adica desele inundatii ale Homorodului. Si din cauza aceasta a suferit populatia, scrie Beregszászi F. Sámuel. De o mare inundatie face amintire, atunci cand in anul 1626 tot satul s-a mutat pe locul care se numeste "kis-puszta", care a fost proprietatea lui Nyári Benedek. Pe malul Homorodului, inca in secolul trecut se putea vedea ruinele bisericii.
    In anul 1626, Nari Benedek a fost proprietarul mosiilor denumite "Kis puszta”, cu care se lauda astfel: "Am o Doba mai mica pe care daca o lovesc, sar din ea o suta de pluguri". In anul 1777, toata mosia este donata familiei Karoly Sandor, iar in prezent, cele mai multe pamanturi sunt ale urmasilor acesteia. Din cauza deselor inundatii, satul este asezat in prezent pe a treia vatra.
Si de aici (de la "kis-puszta") s-au mutat repede locuitorii satului, fiind-ca si aici foarte multe greutati a produs apa.
    Mutarea urmatoare a intampinat si mai multe greutati, fiind-ca locul acesta unde se afla si in momentul de fata satul, a fost o mlastina impadurita si cu tufisuri multe. Acest loc a fost curatat de locuitorii satului Doba. Aici au avut si apa raul Balkány. Din casele de pe aceste vremuri si  pana in ziua de azi putem gasi.
Pe vremea Mariei Tereza a fost considerata localitate de rang superior, azi insa este una mica. Groful Karoly a construit aici in 1854 o biserica greco-catolica pentru romanii stabiliti in sat. Adinioara a avut probabil si un castel deoarece in 1810 se mai vedeau ruinele acestuia pe malul Crasnei. Localitatea are posta, telegraful este la Satmarel iar statia de cale ferata la Moftinul Mic.
    Locuitorii stramosi au fost "besenyök", ei cu vanatoria si cu pescuitul s-au ocupat. Lucrarea pamanturilor numai cu mult in urma il cunosc. Si cu cresterea animalelor se imprietenesc cu greu, fiind-ca a fost mai usor sa vanezi si sa pescuiesti decat sa creasca animale.
    Din documente reiese ca din cauza tatarilor au ales acest loc, fiind-ca a fost greu de ajuns din cauza apei ce inconjura tot satul si au putut mult mai usor sa se apere. Insa anul 1241 a adus moartea tuturor locuitorilor. Tatarii tot satul cu toti locuitorii au pustiit, au omorat toti oamenii, tatarii au cautat oameni si in tufisuri si pe toti i-au ucis. In "Bélteki Usnalis Matriculája" gasim inscris pe pagina 182 ca locuitorii "Balkan-dob" au fost luptatori foarte buni, dar cu multimea tatarilor n-au putut sa lupte si din aceasta cauza tatarii au pustiit satul si au ucis toti locuitorii.
    Locuirea noua a mers foarte greu, nimeni nu a vrut sa locuiasca  intr-un loc pe care l-au pustiit tatarii. Imaginea care ii intampina pe cei care vroiau sa se stabileasca aici, era ingrozitoare case arse, schelete de oameni peste tot, urletul cainilor, din aceste motive oameni au fugit de aici. Dupa mai mult timp oameni bogati care detineau acest loc, au adus o hotarare ca daca cineva fuge de aici, pe acela i-l prind si i-l omoara. Despre acestea face amintire un document din anul 1315, despre scriitorul acestui document nu stim multe deoarece ca semnatura doar literele "NB" sunt.